lunedì 19 ottobre 2009

La sanctuarul San Gerardo Maiella

Desi o zi ploioasa,a fost foarte multa lume la sanctuar. Cred ca n-am vazut atata lume intr-un singur loc (atat de mic) in viata mea. A fost frumos desigur, am mai cunoscut cate ceva din viata acestui sfant de care eu una nu auzisem. Se spune ca de copil il vedea pe Isus, se jucau impreuna si tot Isus ii facea cadou o painita alba, pentru ca Gerardo era dintr-o familie saraca.
La 8 ani a dorit sa faca prima impartasanie, dar fiind prea mic i-a fost refuzat. Se spune ca noaptea in somn, arhangelul Gabriel i s-a arata si i-a donat sfanta impartasanie. Mai maricel fiind si-a lasat familia cu un biletel: "plec sa ma fac sfant". N-a fost primit cu multa incredere, dar a reusit s-o castige, facand muncile cele mai umile.Ajuns in satuletul unde azi e sanctuarul, a salvat multe familii de la foame, pentru ca din sacul sau cu faina, faina nu se termina, si nu s-a terminat pe toata perioada crizei. O alta..minune. A fost calomniat de o tanara, dar nu s-a aparat. A avut de suferit, dar s-a lasat umil in voia Domnului. Mai tarziu fata a recunoscut ca a fost totul o minciuna...
A murit foarte tanar, la abia 29 de ani. A devenit sfantul protector al mamelor si copiilor.
Impresioneaza numarul pozelor cu copii si coccardele atarnate pe pereti(decoratiune care se pune la usi cand se naste un copil, albastru-baieti, roz pentru fete).
Pretutindeni se vad in sanctuare, dar atat de multe...e prima oara.

mergand pe drum, peisaje deosebite, eh, tipice zonei ;-)




cele doua ore am ras ..alla napoletana (teatrul napoletan)

cam asa se vedea de sus...ploua


o pisica tare draguta statea pe-afara

drumul pe care l-am facut de vreo trei ori cu simpatica prietena "capoverdiana" :-)

superbul presepe de la subsol (aparatul foto era al mic, mai slab :-(

aici am ramas uimiti de multimea de poze (copii) si coccarde



Sanctuarul (poza de pe net)

0 commenti: