Eram in studentie,la Roma...Si chiar din prima seara, colegii de la Academia Romana din Roma ne-au propus: "dam o fuga pana la Napoli?" Raspunsul imediat a fost : "si ce vor povesti acasa, ca primul loc pe care l-au vazut la Roma e ....Napoli? :-))
Dar am venit ceva mai incolo si la Napoli. De una singura pentru ca cei pe care-i chemasem n-au vrut sa vina...de frica? Cred ca si de frica. Mie insa nu-mi era prea frica si cum aveam abonament de tren pe toata luna am sosit intr-o buna zi. Cand am coborat la gara de la Piazza Garibaldi m-am oprit doua minute pentru ca nu stiam incotro sa ma duc: era un haos total! Am facut cativa pasi si mi-au sarit "vu' cumpra" adica barbati din Maroc cu obiecte de vanzare. Am zis un nu scurt dar se tineau scai de tine. M-am suparat, m-am intors in gara si am luat trenul din nou spre Roma.
Dar credeti ca n-am venit din nou? Ba da..si chiar foarte repede. Dar de data aceasta n-am mai coborat la Piazza Garibaldi ci la...stazione Mergellina. Pfaaaa! Pai cu totul alta mancare de peste! Tot ce vedeam mi se parea un vis. Inaintam uimita si ma uitam la toate frumusetile din jur. Incet incet am ajuns la mare, eram la golf. O vedere superba, strazi cu palmieri, mare...M-am oprit sa mananc un pui la rotisor, ma simteam privita de napoletan si ma gandeam "in mod sigur mi-a luat mai mult", in privire citeam faptul ca ma "simtise" turista si evident ...profita. Si asa si e. La Napoli exista un pret afara, in vitrina sau unul care-l fac ei pe loc in functie cu cine "simt" ei ca au de-a face. Dar cum incepi sa te targuiesti cu ei, ajungi la un pret rezonabil si foarte convenabil. Desi in final nu as putea sa generalizez: multi sunt corecti, multi mai putin, mai sunt si cei mai reci dar in zonele "alte" adica "de lux".
Dupa aceasta prima oara, am mai venit inca de trei ori, mergand la Capri, si Sorrento.
Pe atunci inca nu-mi imaginam ca ma voi stabili definitiv aici....
Piazza unde am coborat, Sannazaro, si fantana sirenei Partenope
Prima strada pe care m-am plimbat si care a devenit preferata mea
Dar credeti ca n-am venit din nou? Ba da..si chiar foarte repede. Dar de data aceasta n-am mai coborat la Piazza Garibaldi ci la...stazione Mergellina. Pfaaaa! Pai cu totul alta mancare de peste! Tot ce vedeam mi se parea un vis. Inaintam uimita si ma uitam la toate frumusetile din jur. Incet incet am ajuns la mare, eram la golf. O vedere superba, strazi cu palmieri, mare...M-am oprit sa mananc un pui la rotisor, ma simteam privita de napoletan si ma gandeam "in mod sigur mi-a luat mai mult", in privire citeam faptul ca ma "simtise" turista si evident ...profita. Si asa si e. La Napoli exista un pret afara, in vitrina sau unul care-l fac ei pe loc in functie cu cine "simt" ei ca au de-a face. Dar cum incepi sa te targuiesti cu ei, ajungi la un pret rezonabil si foarte convenabil. Desi in final nu as putea sa generalizez: multi sunt corecti, multi mai putin, mai sunt si cei mai reci dar in zonele "alte" adica "de lux".
Dupa aceasta prima oara, am mai venit inca de trei ori, mergand la Capri, si Sorrento.
Pe atunci inca nu-mi imaginam ca ma voi stabili definitiv aici....
Piazza unde am coborat, Sannazaro, si fantana sirenei Partenope
Prima strada pe care m-am plimbat si care a devenit preferata mea
0 commenti:
Posta un commento