In arrivo il BONUS FAMIGLIA

Portocali in decembrie

Decembrie....Napoli...un timp frumos, placut, in decembrie deseori dupa-amiezile le poti petrece fara capot si haine groase. Si nu exista zapada, gheata, noroi, balti etc.

Iesind in parc ce credeti ca m-a suprins cel mai mult? Pomii plini cu portocale! :-))
Parcul frumos, cu multe plante, culori, mireseme....Era pentru prima oara ca le vedeam asa, agatate in pom, (la fel si lamai dar mai putine) si nu ma saturam privindu-le. Cautand printre poze, iata chiar prima:

Laura Pausini e Biagio Antonacci

Doi cantareti care-mi plac foarte mult...Cris, ti-o dedic! :-)

Premio Dardos

Il premio "Dardos" è un riconoscimento di prestigio nel mondo della letteratura e con il quale vengono riconosciuti i valori di ogni blogger che esprime ogni giorno con il suo impegno nel trasmettere valori culturali, etici,letterari,personali ecc....,che insomma dimostra la sua creatività attraverso il suo vivo pensiero che è, e rimane vivo nei suoi scritti,e nelle sue parole.
Grazie mille, Cristina!

Este un premiu recunoscut in literatura si prin care vin recunoscute meritele fiecarui blog care isi aduce aportul la transmiterea valorilor culturale, etice, literare, personale, care sa demonstreaza creativitatea sa, gindirea, ceea ce se pastreza pentru viitor prin scrierile sale.
Multumesc mult Cristina, esti foarte generoasa :-)

Lo passo con molto piacere a tutti i blog sulla mia lista!
Il dau mai departe cu mult drag tuturor blogurilor de pe lista mea!

Primavara in noiembrie la... Napoli!

Pana acum am avut un octombrie-noiembrie foarte placut, parca era primavara! Asa ca am profitat sa iesim mai mult pe-afara. Pozele sunt facute cu doua-trei zile in urma. Abia de azi s-a racit....dar pana acum ne trezeam cu soarele afara, umblam doar in bluza si noaptea dormeam chiar cu balcoanele deschise...

Pestera de smarald - Grotta smeralda

Coasta amalfitana este unul dintre locurile cele mai frumoase din apropierea orasului Napoli. Vara trecuta am vizitat pestera de smarald, in italiana "grotta smeralda".
Frumusetea pesterii dar si imprejurimile, merita in mod sigur o vizita daca sunteti in zona :-).




in apa - un presepe :-)

ce varsta dati mamei mele? :-)

Mara Manuel

Si doi italo-romani, sau mai bine zis napole-romani :-). Mara, Manuel cu ceva saptamani in urma.

Educazione

Zece mituri despre casatorie

1. Casatoria este mai avantajoasa pentru barbati decat pentru femei. In ciuda cercetarilor anterioare, raspandite in lumea intreaga, studiile recente arata ca atat barbatii, cat si femeile au avantaje in urma casatoriei, desi acestea sunt diferite. In urma unei casatorii, ambii au sanse sa traiasca mai mult, sa fie mai fericiti, sanatosi si bogati. De obicei, sotii au avantaje in ceea ce priveste sanatatea, in timp ce sotiile obtin mai mult avantaje financiare.

2. Copiii ii fac pe ambii soti sa devina mai apropiati si mai fericiti. Studiile arata ca, din contra, aparitia primului copil, mai mult ii indeparteaza pe parinti decat ii apropie. Este o noua sursa de stres. Cu toate acestea, in cazul cuplurilor cu copii, se inregistreaza o tendinta mai scazuta a divorturilor, in comparatie cu cele care nu au copii.

3. “Cheile” unei casatorii pe termen lung sunt norocul si dragostea. Cuplurile cu casnicii trainice marturisesc ca au ramas impreuna atata timp datorita devotamentului si prieteniei. Cei mai fericiti soti sunt cei care isi bazeaza relatiile pe prietenie si valori comune.

4. Cu cat o femeie are mai multe diplome, cu atat scad sansele ca ea sa se casatoreasca. Un studiu bazat pe rata casatoriilor la mijlocul anilor 90 arata ca femeile care termina astazi o facultate se casatoresc mai tarziu, insa au mai multe sanse sa se marite, in comparatie cu cele fara studii superioare.

5. Cuplurile care traiesc impreuna mai mult timp fara sa se casatoreasca au casnicii mai trainice decat cei care se marita la o luna dupa ce s-au cunoscut. Contrar acestui mit, sociologii au demonstrat ca cei care traiesc impreuna mult timp inainte sa se casatoreasca au cele mai mari sanse sa se desparta. Unul dintre motive este ca cei care asteapta foarte mult inainte sa faca pasul decisiv se tem de fapt sa spuna “da” oficial. Cred probabil ca nimic nu ii va opri sa dispara cand se ivesc problemele.

6. Nu te poti astepta ca o casatorie din ziua de azi sa dureze o viata, asa cum se intampla pe vremuri. Oamenii din ziua de azi traiesc mai mult. Cresterea longevitatii se datoreaza in mare parte reducerii mortalitatii infantile si, desi adultii din ziua de azi traiesc un pic mai mult decat bunicii lor, nu trebuie sa pierdem din vedere ca, spre deosebire de acestia, ei se casatoresc mai tarziu. Durata de viata a unei persoane divortate nu s-a schimbat prea mult in ultimii 50 de ani. Statisticile arata ca, cel putin in randul americanilor, cele mai multe divorturi au loc in al saptelea an de casnicie.

7. Pentru o femeie care se marita creste riscul violentei domestice. Contrar acestui mit, tot cercetarile arata ca riscurile de violenta domestica sunt mai mari in cazul femeilor necasatorite, care traiesc in concubinaj. Unul dintre motive este acela ca femeile nu raporteaza aceste abuzuri.

8. Sotii care se casatoresc au parte de mai putin sex si de o viata sexuala mai putin satisfacatoare decat cei singuri. Potrivit unui studiu la scara nationala, facut in SUA, cuplurile casatorite se bucura de mai multe partide de sex decat inainte. Ambii soti se lauda nu numai ca fac sex mai des, dar obtin si o placere mai mare, atat pe plan fizic, cat si emotional.

9. Nu “bucata aia de hartie” te tine alaturi! S-a demonstrat ca cei care se multumesc sa traiasca impreuna, fara a se casatori insa, se preocupa mai mult de propria persoana si de propria bunastare si mai putin de cea a partenerului.

10. Cei care raman in ziua de azi impreuna sunt fericiti, spre deosebire de parintii si bunicii nostri care erau oarecum fortati sa traiasca impreuna, desi nu se mai intelegeau.
Potrivit a ceea ce au raspuns oamenii in nenumarate cercetari, nivelul general de fericire intr-o casatorie nu a crescut. Din contra, chiar a inceput sa scada. Casatoriile din ziua de azi, in comparatie cu cele de acum 20-30 de ani, au probleme din cauza stresului de la serviciu si interactiunii tot mai scazuta dintre soti..

http://life.hotnews.ro/stiri-acasa-2601 ... atorie.htm

"â" şi "sunt" în grafia limbii române

Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie a 1993,
privind revenirea la "â" şi "sunt" în grafia limbii române


Hotarârea este luată în conformitate cu art.4 din Statutul Academiei Române:

1. Se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui â în interiorul cuvintelor şi a formei sunt (suntem, sunteţi), în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948, consecinţă a unui îndelungat proces istoric.
2. Modul de aplicare a hotărârii de la punctul 1 va fi stabilit de Prezidiul Academiei Române.

În Monitorul Oficial Nr. 59, din 22 martie 1993 sunt publicate, în anexă, Regulile "Sextil Puşcariu" pentru scrierea literelor "â" şi "î".

Literele â şi î corespund aceluiaşi sunet, întrebuinţându-se după urmatoarele reguli:

1. î se scrie întotdeauna la începutul şi la sfârşitul nemijlocit al cuvântului: îl îmbrăţişez, împărat, înger, îşi, îţi, amărî, coborî, hotărî, târî, urî ... ;
2. tot cu î scriem şi în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la mijlocul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălţat, preaîntâmpinat.
Vom scrie într-însul, dar dânsul;
3. în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, când, făcând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt ...

Punctuaţia limbii române. I. Ghilimelele

Punctuaţia limbii române. I. Ghilimelele


Punctuaţia limbii române, ca şi ortografia în sens restrâns, este reglementată de Academia Română.
Ea nu face însă obiectul noii ediţii a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a (DOOM2), 2005, ci este reglementată în continuare oficial prin Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţia, ediţia a V-a, 1995, apărut sub egida Academiei Române (de remarcat că Îndreptarul nu mai trebuie respectat sub primele două aspecte incluse în titlul său, faţă de care DOOM2 a adus uele modificări).
În ce priveşte ghilimelele sau semnele citării, în Îndreptar, § 268 (p. 79), se indică singura formă admisă pentru ghilimelele româneşti: „...” (numită, familiar, forma „99...99”). La acestea se adaugă ghilimelele «» (zise şi „franţuzeşti”) – care se folosesc, în general, în scrisul românesc pentru a marca un pasaj care se doreşte a fi pus între ghilimele în cadrul unui enunţ mai mare plasat între ghilimelele româneşti.
Absenţa acestor semne de pe tastatura obişnuită a calculatoarelor – care respectă uzul altor limbi, de cele mai multe ori al englezei – nu trebuie să ducă la înlocuirea ghilimelelor româneşti cu variante străine şi cu atât mai puţin cu forme hibride.
Ghilimelele româneşti pot fi introduse în text, în programul Word, prin comenzile Insert, Symbols sau prin comanda Alt urmată de codul semnului respectiv. Pentru mai multă uşurinţă, ele se pot adăuga pe bara de unelte. Noul standard pentru tastatura românească, în curs de adoptare, prevede plasarea acestor semne pe tastatură şi presupune respectarea de către fabricanţi a acestei norme. Până la impunerea ei trebuie să se recurgă în continuare la soluţiile de mai sus.
Ghilimelele pot părea un aspect minor; cu atât mai mult, dacă ar fi aşa, nu există motive pentru a nu respecta reglementările simple care le privesc şi care respectă tradiţia scrisului românesc.
În cel mai rău caz, s-ar putea accepta şi folosirea altor forme, cu condiţia, cel puţin, să nu se recurgă la combinaţii hibride (precum „...' etc.) şi să se procedeze consecvent în cadrul aceluişi text.
(v.Punctuaţia limbii române. I. Ghilimelele


Punctuaţia limbii române, ca şi ortografia în sens restrâns, este reglementată de Academia Română.
Ea nu face însă obiectul noii ediţii a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a (DOOM2), 2005, ci este reglementată în continuare oficial prin Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţia, ediţia a V-a, 1995, apărut sub egida Academiei Române (de remarcat că Îndreptarul nu mai trebuie respectat sub primele două aspecte incluse în titlul său, faţă de care DOOM2 a adus uele modificări).
În ce priveşte ghilimelele sau semnele citării, în Îndreptar, § 268 (p. 79), se indică singura formă admisă pentru ghilimelele româneşti: „...” (numită, familiar, forma „99...99”). La acestea se adaugă ghilimelele «» (zise şi „franţuzeşti”) – care se folosesc, în general, în scrisul românesc pentru a marca un pasaj care se doreşte a fi pus între ghilimele în cadrul unui enunţ mai mare plasat între ghilimelele româneşti.
Absenţa acestor semne de pe tastatura obişnuită a calculatoarelor – care respectă uzul altor limbi, de cele mai multe ori al englezei – nu trebuie să ducă la înlocuirea ghilimelelor româneşti cu variante străine şi cu atât mai puţin cu forme hibride.
Ghilimelele româneşti pot fi introduse în text, în programul Word, prin comenzile Insert, Symbols sau prin comanda Alt urmată de codul semnului respectiv. Pentru mai multă uşurinţă, ele se pot adăuga pe bara de unelte. Noul standard pentru tastatura românească, în curs de adoptare, prevede plasarea acestor semne pe tastatură şi presupune respectarea de către fabricanţi a acestei norme. Până la impunerea ei trebuie să se recurgă în continuare la soluţiile de mai sus.
Ghilimelele pot părea un aspect minor; cu atât mai mult, dacă ar fi aşa, nu există motive pentru a nu respecta reglementările simple care le privesc şi care respectă tradiţia scrisului românesc.
În cel mai rău caz, s-ar putea accepta şi folosirea altor forme, cu condiţia, cel puţin, să nu se recurgă la combinaţii hibride (precum „...' etc.) şi să se procedeze consecvent în cadrul aceluişi text.

Il romeno - lezioni romeno

Il Romeno e' una lingua indoeuropea della famiglia delle lingue romanze, prosecuzione diretta del Latino parlato nella regione carpato-danubiana.
Viene oggi parlato sul territorio della Romania e della Republica Moldovia da 25 milioni di persone.

Dialetti
- Macedoromeno o Aromeno (500.000 parlanti perlopiu' in Grecia e in Albania)
- Meglenoromeno (meno di 10.000 parlanti, prevalentemente a nord di Salonicco)
- Istroromeno (1500 parlanti in Istria)

Lessico
-fondo principale latino (70%)
-prestiti romanzi moderni, sopratutto francesi e inglesi
-prestiti slavi, turchi, ungheresi, neogreci
-un certo numero di termini albanesi

Struttura morfologica
-articolo (determinativo, indeterminativo)
-sostantivo
-verbo (transitivo, intransitivo, riflessivo, modale)
-aggettivo
-avverbio

Struttura sintattica
-soggetto
-predicato
-complemento
-attributo

Caratteristiche principali
- la posposizione dell'articolo determinativo: (esempio: lupo = lup; il lupo = lupul)
- la declinazione a tre casi (nominativo-accusativo, genitivo-dativo, vocativo)
- il genere neutro
- il futuro perifrastico (come in inglese)
- il condizionale perifrastico

Ed ora, dopo queste considerazioni generali, e' arrivato il momento di cominciare lo studio della lingua romena.
LEZIONI- ROMENO

LIMBA ROMÂNĂ

BIBLIOGRAFIE RECOMANDABILĂ CELOR CARE VOR
SĂ-ŞI PERFECŢIONEZE LIMBA ROMÂNĂ
(în ordine cronologică)


• Acad. RSR, Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ed. Enciclopediei, Chişinău, 1991, 802 pp.

*

• Acad. RSR, Gramatica limbii române (ediţia a II-a), Ed. Acad. RSR, Buc., 1966, 2 vol.: 440 pp, 592 pp.
• Ştefania Popescu, Gramatică practică a limbii române, Ed. Orizonturi, Buc., 1995, 654 pp.
• Dumitru Bejan, Gramatica limbii române (compendiu), Ed. Echinox, Cluj, 1996, 416 pp.

• Dumitru Irimia, Gramatica limbii române, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, 544 pp.
• Liana Pop, Victoria Moldovan (coord.), Grammaire du roumain – Romanian Grammar – Gramatica limbii române, Ed. Echinox, Cluj, 1997, 264 pp.

*

• Al. Graur, Limba corectă, Ed. Şt., Buc., 1963, 40 pp.
• Ion Roman, Vorbiţi mai bine, scrieţi mai bine româneşte, Ed. Şt., Buc., 1966, 144 pp.
• Al. Graur, Puţină… aritmetică, Ed. Şt., Buc., 1971, 232 pp.
• N. Mihăescu, Carte despre limba românească, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1972, 188 pp.
• (V. Breban – coord.) Limba română corectă (Probleme de ortografie, gramatică, lexic), Ed. Şt., Buc., 1973, 384 pp.
• Al. Graur, Mic tratat de ortografie, Ed. Şt., Buc., 1974, 176 pp.
• Al. Graur, „Capcanele” limbii române, Ed. Şt. şi Enc., Buc., 1976, 104 pp.
• N. Mihăescu, Aspecte lexicale şi gramaticale ale limbii române literare, Ed. Şt. şi Enc., Buc., 1978, 160 pp.
• Ion Roman, Vorbiţi mai bine, scrieţi mai bine româneşte, Ed. Ion Creangă, Buc., 1978, 200 pp.
• C. Dimitriu, Gramatica limbii române explicată, Ed. Junimea, Iaşi, 1979, 398 pp.
• G. Beldescu, Ortografie, ortoepie, punctuaţie, Societatea de Ştiinţe Filologice, Buc., 1982, 224 pp.
• Al. Graur, Dicţionar al greşelilor de limbă, Ed. Acad. RSR, Buc., 1982, 80 pp.
• N. Mihăescu, Norme, abateri şi inovaţii în limba română contemporană, Ed. Albatros, Buc., 1982, 192 pp.
• N. Mihăescu, Aspecte ale limbii române contemporane, Ed. Albatros, 1984, 160 pp.
• G. Beldescu, Ortografia actuală a limbii române, Ed. Şt şi Enc., Buc., 1985, 272 pp.
• Flora Şuteu, Dificultăţile ortografiei limbii române, Ed. Şt. şi Enc., Buc., 1986, 184 pp.
• Mioara Avram, Probleme ale exprimării corecte, Ed. Acad. RSR, Buc., 1987, 280 pp.
• Angela Bidu-Vrănceanu, Narcisa Forăscu, Cuvinte şi sensuri, Ed. Şt. şi Enc., Buc., 1988, 240 pp.
• (Inst. de Filologie „Al. Philippide” – Iaşi), Ortografia limbii române, Ed. Instititul European, Iaşi, 124 pp.
• Dorin N. Uritescu, De la chioşcari la vesternizare – Mic dicţionar de termeni actuali, Ed. Humanitas, Buc., 1993, 132 pp.
• Gh. Bulgăre, Limba română (Fonetică, lexic, morfologie, sintaxă, stilistică), Ed. Vox, Buc., 1995, 336 pp.
• Dorin N. Uritescu, Noutăţi în ortografie – Corectitudine şi greşeală, Ed. Procion, Buc., 1995, 202 pp.
• G. Beldescu, Punctuaţia în limba română, Ed. Gramar, Buc., 1997, 224 pp.
• Florica Dimitrescu, Dicţionar de cuvinte recente (ediţia a II-a), Ed. Logos, Buc., 1997, 252 pp.
• I. Funeriu, Principii şi norme de tehnoredactare computerizată, Ed. Amarcord, Timişoara, 1998, 306 pp.
• Ileana Mureşanu, Capcane ale limbii române, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1998, 342 pp.
• N. Felecan, Probleme de vocabular şi de exprimare corectă, Ed. Vox, Buc., 1999, 142 pp.
• G. Gruiţă, Gramatica normativă (77 de întrebări – 77 de răspunsuri), Ed. Polirom, Iaşi, 1999, 192 pp.
• Ilie Ştefan Rădulescu, Vorbiţi şi scrieţi corect • Erori frecvente în limbajul cotidian, Ed. Teora, Buc., 1999, 144 pp.
• Gh. N. Vasilache, Ştiţi să scrieţi corect?, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, 224 pp
• Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală (Limba română de azi), Ed. Humanitas, Buc., 2000, 280 pp.
• Tatiana Slama-Cazacu, Stratageme comunicaţionale şi manipularea, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, 200 pp.
• N. Mătcaş, E. Şoşa, F. Şuteu, Româna corectă, Ed. Universal Dalsi, Buc., 2000, 152 pp.
• Gh. C. Moldoveanu, Ortografia limbii române. Privire istorică, Ed. Univ. „Ştefan cel Mare”, Suceava, 2000, 168 pp.
• Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Vocabularul limbii române actuale, Ed. All, Buc., 2001, 160 pp.
• Ilie Ştefan Rădulescu, Să vorbim şi să scriem corect • Erori frecvente în limbajul cotidian, Ed. Niculescu, Buc., 2002, 240 pp.



ABREVIERI: Acad.=Academia, Buc.=Bucureşti, Ed.=Editura, coord.=coordonator(i), Ed. Did. şi Ped.= Editura Didactică şi Pedagogică, Ed. Şt.=Editura Ştiinţifică, Ed. Şt. şi Enc.=Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, pp.=(de) pagini, RSR=Republica Socialistă România, Univ.=Universitate(~ăţii).
• = Lucrare de nivel foarte accesibil. (Dar şi celelalte titluri se adresează unui public larg, nu doar specialiştilor).

Africam

Cel mai interesant site pe care l-am gasit unde puteti urmari peisaje din Africa si minunatiile ei, animalele salbatice. E fantastic sa auzi doar si galagia din ...peisaj, animalele uneori nefiind la vedere. Aici.

La Reggia di Caserta- Palatul regal de la Caserta

Vicino Napoli, a 30 minuti di auto, si trova la grandiosa Reggia di Caserta, il palazzo del re, con un parco di straordinaria bellezza, paragonabile a Versailles ma anche più bello (come dicono, a Versailles non sono stata).Siamo stati molte volte, la domenica è un piacere ritrovarsi fra boschi, fontane, cascate, il giardino della regina, meraviglioso con le piante portate qui da tutto il mondo. Uno spettacolo di bellezza che stranamente ti fa riuscire a rivivere tempi passati...e perché non dirlo, ti lascia a bocca aperta :-)

Il re Carlo di Borbone, nel 1751, diede incarico a l'architetto Luigi Vanvitelli di progettare un palazzo, che potesse uguagliare i fasti delle residenze dei sovrani europei. Il progetto presentato da Vanvitelli fu accolto con entusiasmo dal re e della regina, Maria Amalia di Sassonia, e i lavori iniziarono già nel 1752.

I lavori, diretti da Luigi Vanvitelli fino alla sua morte, furono completati, nel 1774, dal figlio Carlo che li portò a termine senza però poter rispettare esattamente il progetto paterno. A lavori ultimati la Reggia di Caserta era composta da 1200 stanze, 34 scale e 1970 finestre, e da un meraviglioso parco, ideato da Vanvitelli medesimo, con immensi prati verdi, cascate e fontane. Ferdinando IV, amante di teatro diede incarico a Vanvitelli di progettare il teatro.
In questo periodo la Reggia era spesso teatro di feste, ricevimenti e battute di caccia; divenne poi la dimora preferita di Ferdinando II.
Nel 1921 passò allo Stato e durante la seconda guerra mondiale il palazzo fu gravemente danneggiato dalle bombe e poi restaurato.

Il Parco è articolato in tre aree: la prima, sita dietro al palazzo, è destinata al parterre, diventato un semplice prato verde inciso dai bianchi viali rettilinei, e comprende a sinistra il “bosco vecchio”, così chiamato perché preesistente alla costruzione della Reggia, a destra le praterie circondate da spalliere arboree. La seconda sale fino ai piedi della cascata dove si alza il colle di Briano coperto di boscaglie. Elemento essenziale del parco sono i giochi d’acqua che scaturiscono dalle fontane realizzate sotto la direzione di Carlo Vanvitelli.

La terza area, che non faceva parte del progetto iniziale, è costituita dal Giardino Inglese.

Nelle intenzioni di Vanvitelli, il Parco della Reggia di Caserta doveva avere la stessa imponenza del Palazzo.

L’architetto aveva studiato i progetti dei colleghi olandesi, tedeschi e francesi, e ben conosceva i parchi e i giardini di Versailles, Fontenbleau e delle Tuileries: progettò dunque un viale, che dalla reggia alla cascata misurava tre chilo-metri, fiancheggiato da lecci, con vaste praterie circondate da boschetti, parterre e piante di varie essenze che disegnavano aiuole squadrate e specchi d’acqua.

Ragioni economiche ridimensionarono l’idea di partenza, per cui il giardino all’italiana divenne un parco diviso in due parti. (vedi tutto qui)

(vedi anche: qui)
e (qui)
La Reggia di Caserta

La 30 de minute (cu masina) de Napoli se afla Palatul regal de la Caserta, un palat imens compus din 1200 de camere, 34 scari, 1970 de ferestre, un parc grandios,comparabil cu cel de la Versailles (dar chiar mai frumos dupa parerea unora), cu 3 km de fantani, alei, si o gradina stil englez dorit de regina Maria Carolina d'Austria, in care au fost aduse plante din diferite colturi ale lumii.
E un spectacol de frumusete, si poate cel mai interesant e faptul ca reusesti oarecum sa retraiesti timpurile in care a fost creat...si de ce sa n-o spun, te lasa "gura cascata" :-) Am fost deseori aici, parcul atrage mai ales la sfarsit de saptamana multi turisti, in interiorul parcului se pot folosi bicicletele sau mai este un mic autobuz care va duce pana la cascade. Sunt puse la dispozitia turistilor si carute de epoca, (evident cu plata).

palatul vazut din parc

vedere de sus

Mara si bunica :-)



spre cascade



deasupra cascadei

cu Cleo





intrarea in English garden

gradina reginei, "English garden"

un coltisor mai ascuns...baia reginei